Se afișează postările cu eticheta program bogat. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta program bogat. Afișați toate postările

duminică, 15 octombrie 2017

Ceai, cultFeea



Cândva
Aterizează fiecare dragon, fiecare liliac.
Indiferent prin câte limbi și străzi a trecut.
Cândva ajunge la un sfârșit.
Zborul
prin amurg și seară.
Acesta, din 29 septembrie:
Un zbor spontan, rapid, abia repetat.
Dar cu texte și imagini, în principal, de pe acest blog.
Cu un ghid skyzoid.
Video: Andrei Alexandru Burcea
Cu artă sonoră-DJ. Și cu o limbă traducândă în românește, încântătoare.
Video: Andrei Alexandru Burcea
Cu teatru radiofonic și cu actori, umbre prinse de camera cronicarului orașului.
"Hero von Sacrow", finalul piesei de teatru radiofonic cu un video de Paula Schneider. Mai multe informații pe You Tube
Ce bucurie. 
Iar și iar pot dansa umbrele acestui oraș. Indiferent dacă cei care dau umbrei umbra sunt profesor universitar sau filoloagă.   
Cel mai inteligent loc de aterizare pentru toate umbrele de lilieci-dragoni-bufnițe în Brașov în orice caz: Tipografia
Unde lampa de pe tavan le e o plută de zbor mare cât camera, schizofrenicilor dansatori, stoc pentru soarele amurgului.    
Și unde peretele chiuvetei explică lumea, ăhm, noaptea.
Dar nu numai umbra nopții are aici un loc de dor.
Dansatoarea umbră P.A.B. în seara precedentă evenimentului din 29.09, la un colț mai departe. Și „dor", în stânga de tot.
Ca, feea cea bună este toată ziua aproape. Sau nu, fiica ei cea creativă. Deja dimineața pe laptop. Prizele așteaptă, apa decorată vine împreună cu cafeaua, și să tipărești, ai voie într-o Tipografie.
Evenimente cu o bandă lată de la poeți skyzoizi până la „Politics of Playground" (5 2017). Și mereu muzică multă, din Brașov, și din alte părți. 
Mai plină de magie decât feea cafelei este aici feea ceaiului. Umple o întreagă carte de povești, cu și pentru fiecare dragon, fiecare liliac, fiecare șoarece - capitole potrivite.
(O mie și una de capitole de sortimente de ceai? Nu, dar peste o sută.)
Și în fiecare săptămână și o masă tradițională a lumii, cumva. Nu numai printre eroinele gropii cu nisip B(erlin) și B(rașov). (Detaliu din expoziția „Politics of Playground" de Alina Floroi și Juliane Rettschlag) 
Dacă liliacul barman-iță și liliacul bar-man par, de la atâta cult, puțin bufnițo-aroganți, uneori; cine ar putea să le ia asta în nume de rău.
Dacă oricum, are gust bun, de la bar și de la bucătărie. Și dacă de cele mai multe ori arată în cap și în inimă total altfel, decât cred unii, basta.
Bild könnte enthalten: Personen, die sitzen
Tricou la geamul T. Sursă: facebook.com/tipografia.brasov
Oricum, oamenii-Cultugrafia sunt diferiți, dar uniți.
Cu tricou cu identitate de grupă, sau fără.
Chiar și acest spirit al umbrei, la două colțuri mai departe, știe: Fii aici. Sau: Fii aici.
Cine știe. Poate și: Fee aici.
Teilen

duminică, 20 august 2017

Ovăzul sălbatic

Trebuie să fie dură întinderea și vremea sa; ovăzului i-a plăcut, după cum se povestește: câtorva sate și câmpuri și dealuri în județul Brașov și în județul învecinat, Mureș, le-a plăcut în țara ovăzului..
Ca aproape pretutindeni în Transilvania și aici: mulți au venit cu secole în urmă, au construit, au devenit mai mulți și apoi, mult mai târziu, au plecat în număr mare. Unii venau înapoi, alții rămâneau, umplând câteva din multele case goale. Și din nou, alții , vin cel puțin pentru orele văratice, zile sau săptămâni, vin pentru prima oară, sau revin după ani de zile, cu mașini mai bune ca înainte.
Iar în mașinile noi este loc...
Doruri de acasă, speranțe, persoane care ajută sunt aduse vara în sate, corturi de petrecere, scene și cultură...
E frumos, când nu petrec numai cei deja ajunși, ci și sașii de vară, și sătenii de primăvară-toamnă-iarnă care stau unii lângă alții pentru câteva ore, la ringuri de dans și la cozile scurte de la mâncare.
Deși, vizitatorii de rând nu văd nimic din oaspeții de onoare, cum ar fi Președintele României Klaus Iohannis sau întemeietorii fundațiilor Peter Maffay sau Michael Schmidt. Doar polțiste sau controale la intrarea în sat. – Și bineînțeles corturile de mâncare și scenele aduse aici.

Pe o scenă, seara: :
"Frau Nachtigall, kleines Vögelein, willst du mir nicht mein Eigen sein?  ---  Wie soll ich dir dein Eigen sein. Ich bin ein klein Wildvögelein." (Doamnă privighetoare, pasăre mică, nu vrei să devii a mea? –Cum să devin a ta? Sunt o pasăre mică, sălbatică. N.t.: cântec popular săsesc)
Singurul cântec în limba germană în concertul cvartetului Acker. Iar totul ce zboară prin șura bisericii fortificate, decorată cu un văl de dor, este atât de impresionant, pâlpâitor, dur ca vremea ovăzului.
Cei patru din cvartet, cântă și în alte conjuncturi, mult jazz în limba engleză, funk, muzică din lumea întreagă. Vocalista și basistul sunt frați, născuți în Brașov, sași din Transilvania. Cântă la întâlnirile de acasă a celor răspândiți în toate vânturile lumii dar și în cluburi din București, în biserici sau la festivaluri europene.
Și, poate că Translivania, ca în vremurile istorice trecute, este și astăzi prea sălbatică pentru a deveni a cuiva...? Măcar pe durata unui cântec, în Criț, într-o seară furtunoasă, la finalul săptămânii Haferland din 2017 (n.t.: numele festivalului Haferlandwoche = ´săptămâna țării ovăzului´)


Teilen

luni, 31 iulie 2017

Un ziar cât muntele și câmpia



Poate că acest oraș este - un ziar. Pierdut de cei mai mari uriași legendari, lăsat să cadă pe genunchiul Carpaților între câmpia Bârsei și verde ca un spate de munte sau între coroanele stâncilor. Un ziar, citit, da, dar nu de tot.

Pe prima pagină a acestui ziar stă scris, decolorat, în litere elegante și vechi: Kronstadt. Alături, subțire ca un cuțit unguresc: Brassó. Și sus, plat, proaspăt tipărit: BRAȘOV.
BRAȘOV – înscrisul pe muntele Tâmpa deasupra Brașovului, de la platforma de belvedere

Și câte trebuie să spună, așa un ziar. Trebuie să fie împământat, trebuie să ajungă până la cupolele ortodoxe auriu strălucinde și până la părăsitele biserici evanghelice fortificate ale împrejurimilor, până la pământul pădurilor carpatine și până la câpia din jurul râului Bârsei, așa ca trunchiul și rădăcinile stemei.
Stema Brașovului la Poarta Ecaterinei, cea mai veche poartă conservată, a fortificației Brașovului
Și trebuie, în același timp, să se ridice în sus. Într-acolo, unde ideile te poartă tot mai departe, într-acolo, unde astăzi nu mai este o coroană care să îngreuneze și să ocrotească vreun cap.
Expoziția Bara la Centrul Multicultural Transilvania 5 / 2017
                       


Expoziție temporară în aer liber despre perioada în care Brașov s-a numit Orașul Stalin. 
În ciuda tuturor entităților confuze, tuturor straturilor istorice complexe și lipite una-ntr-alta – 





  




 
acest ´oraș ca ziar´, însă, ne arată și cultură stabilă.
Festivalul Promenadelor Brașovului, printre altele, cu ateliere în aer liber și vizionări istorice de-a lungul promenadelor. 7/2017


Multe, în ciuda găurii văratice.
Dovedite. Demne de onoare.


Cu perspective largi, văzute de aproape sau insistente părți ale culturii. Populare. Cineastice.




















Și din acestea, în culori mai încăpățânate.

Oare plan de joc, joc în deplasare. Playground, subteran.

În cluburi, cafenele, centre culturale, în străzi, parcuri ale zidurilor orașului sau în locurile bisericilor fortificate din apropiere.

Detaliu de la expoziția Celest, curator Alina Floroi, Casa Muresenilor, 7 2017

















 
Poate că acest ziar mare cât muntele, câmpia și străzile, cel cu cele trei nume, este atât de multi- cu atât de multe piste de urmat, atât de confuz și coplex, că ar ocoli pur și simplu o criză modernă a ziarelor.



Poate merge așadar la deal.





On the Go, sau așa. Ca acest tânăr brașovean, voluntar, care deși nu vorbește germană sau engleză, aduce hug-ul, îmbrățișarea, liber, neașteptat, pe pietonală, engleză, română, cu limbi mute de îngeri.



Teilen