Se afișează postările cu eticheta Cer. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Cer. Afișați toate postările

duminică, 1 octombrie 2017

Desenează un semn


Te rog desenează-mi un semn, spun eu, cum spunea un mic prinț odată „ te rog desenează-mi o oaie“. Și aștept, aștept în vechiul centru al orașului, lângă Biserica Neagră
Nu este numită neagră pentru că trebuie să aștepți până te-nnegrești. Se numește așa de când focul, marele incendiu de acum aproape 330 de ani, pe care l-au provocat Habsburgii. Iar chiar dacă ultima renovare a spălat ultimele urme de funingine; într-unele locuri, pe unele porți laterale, se mai arată.
Nu, albă ca oița, ca multe alte biserici, nu este Biserica Neagră
Și aștept mult? Nu știu. Altfel freamătă fântânile, altfel curge timpul aici.
Un prim copac, brusc, fără frunze.
Gerul mușcă spre dimineață.
Septembrie, deja trecut din nou.. 
Atunci: linii sus. Ce vor să deseneze, oaie nor? Cruce de pe foaia de vot? Un V, un X, un U peste biserica evanghelică a zilelor bisericii în România ortodoxă? 
Sau... Pești, doi, pur și simplu sărutând cu gurile ascuțite?
Un fluture? Înger fără cap?
Nu. Iertare. Capul de înger așteaptă, cu ce optimist, deja, pe următoarea poartă laterală. 
Chiar peste drum de …
… celelalte semne, complicate.
Unde așadar, ce, încotro? Nu știe deja micul prinț, că poate fi chibzuit, să nu știi totul chiar atât de precis cu ochii?
Semne ale muncii, au existat iar și iar, în orice caz. Și cum se întâmplă, miles to walk, cu zile și ore înainte de termen, înainte de sărbătoare. Munți de nisip, camioane de pietriș în curtea bisericii-școlii deschisă, huruit, scârțâit, turnat, în mijlocul pauzei mari.
Și vopsit, în grabă. Nu linii stradale potemkiniane din lemn și culoare până încolo la fructele de piață, ca acum 30 de ani pentru Conducător. Dar în afară de pietrișul nou, există lângă biserică un cort festiv, bineînțeles.
Și înainte, vânătoare de pensule, după semne de graffiti.
Însă ceva … supraviețuiește.
Chiar lângă peretele bisericii.
Binecuvântat din cele mai înalte locuri.
Total revelator.
Așa cum, așa des, muzică. Chiar aici, în acest oraș.
O "misă de Brașov" , auzită, trăită, nu numai în, dar și în fața Bisericii Negre, în seara premierii, pe 30 septembrie. „Credo unum deum”, scrisă de cinci compozitori de religii și din locuri diferite. Și de data aceasta odată fără munți, fără muzică de fanfară, o piesă de Transilvania foarte contemporană și impresionantă. La fel ca cei mulți muzicieni participanți.

Și dincolo, unde arată el mereu, lungul braț al lui Honterus, cel la fel de sărbătorit-reformă?
Acolo nu este o biserică, ci o școală. Și asta, un semn. Care, dacă foarte interpretat, ar arunca în aer acest vis-semn-mic-prinț. 
Și acolo, în orice caz, unde arată mâneca: în sala festivă a liceului Honterus, acolo se ia mâine rămas bun de la cronicarul orașului. De auzit și de văzut, în cuvânt și imagine dar și prin arta radioului. Potrivit școlii, la o oră a prânzului, din timpul școlii, dar deschis pentru oricine. Așa scrie și aici, sau în spate, aici.
Teilen

duminică, 10 septembrie 2017

N rucsac adevăr, înalt ca norii


Ah, orașul și toate împrejurimile lui pline de istorie și legende și mituri. Numele vor să povestească negreșit, se întind, ridică mâna și strigă ca elevii plini de zel, imediat ce sunt citite și privite. Kronstadt. Siebenbürgen, Erdély, Transilvania. Cel puțin, vor să povestească despre regi, cetăți, procese, despre pomi, păduri, despre înălțimi de uriași și adâncuri de rădăcini, despre înainte și în spate. Și doar cu o mică privire aici, împrejur și pretutindeni, în afară arată mult mai multe.
Nișă de tragere a bisericii fortificate din Prejmer - Unesco, în apropiere de Brașov, cea care printre cetățile impresionante din Transilvania iese remarcabil în evidență
Ce bine, că există unii, care privesc în afară, supraveghează profesional.
Și astfel de – extratereștrii? Soldați? Nu, oamenii de la televiziune – au pornit pe un drum lung în vară, din vestul Germaniei spre Transilvania. Privesc, așa spune titlul seriilor de reportaje, joviali, înspre lume: peste ceea ce văd, sau cel puțin, peste ceea ce arată, se ridică drapelul: minunat (Wunderschön). Mulțumiri, WDR; pentru curajul înspre ochelarii albaștri ca cerul. Mulțumiri cu un pont de difuzare: azi, duminică, 10.09., ora 20:15 (ora WDR), sau în reluare, dimineața devreme și la prânz în data de 17 septembrie, sau online: "Geheimnisvolles Siebenbürgen  -  Reise in eine andere Zeit" (Transilvania plină de secrete – călătorie în alt timp).
În plus, un mini-making-of a ceea ce s-a filmat în Brașov:
Cu, de exemplu, smerenie disciplinată în fața luminii soarelui și a camerei de filmat. (Și față de cei ce construiesc măști pentur poze.)
Cu interes pentru munții din apropiere și casele istorice. 
Lângă Biserica Neagră: Oamenii de la televiziune, arhivarul. Și: Honterus, în stânga. El stă anul acesta pe un piedestal deosebit, de sărbătoare. În curând va fi timpul.
Interes pentru învățături vechi dar și pentru învățători. 
Focusul este asupra Pieței Brașovului: vechea Casă a Sfatului, care este astăzi muzeul de istorie și porumbei și turnul catedralei ortodoxe
Cu dorința pentru împământenire și pentru zbor la înălțime.  
Dar și cu uimire, de exemplu față de archivarul T.S., al cărui discurs, jovial, despre Brașov, reușește să curgă mai repede decât ar putea un regizor sau un moderator să îl îmblânzească. 
...Și apoi „Minunata" - figură Stefan Pinnow și figura Forumului Demokrat German din Brașov - Thomas Șindilariu
La toate acestea, rucsacul de pe umeri nu este niciodată uitat. „Minunat" apare acest rucsac de un roșu strident în reportaj, mai des decât un nor oaie pe un cer minunat. Și pe lângă cel care-l poartă, are și el fani: pentru că poate fi câștigat și pentru că este într-un fel o figură de televiziune.
 
Adevăratul fan însă, îi onorează și pe cei din spatele camerei de filmat. În cele din urmă, ei sunt cei ce cară aparatele, care prind imaginile în rucsaci și mai mari, prin țară. Și prind cu ele adevărul adânc ca rădăcinile și înalt ca norii. Uneori.  
Aleluia înalt ca norii în biserica fortificată din Prejmer
Teilen

sâmbătă, 29 iulie 2017

Câinele uriașilor și oaia norilor




Furtunile aleargă după zilele caniculare ca niște câini ajunși sălbatici. Huruie, latră, înalte-n stâncă. Apucă aerul cu nasuri umede. Încet. Tare. Furioase între acoperișuri și munți. Întunecoase ca frica nopții, brusc, luminoase ca lumina lunii, brusc, iar și iar.
         

Dar câte-o haită de câini ai furtunii pare... dresată. Dresată poate de uriașii, care conform legendelor, au trăit mult înaintea României în Transilvania și care din când în când, mai luau câte unul dintre primii coloniști sași în buzunarele de la șorțuri și săreau cu ei de la munte la munte, în tipuri străvechi
Detaliu de pe instalația de sticlă de Agata Secelean: "Rain Calling, Romanian Ritual", expusă în Bistro de l´Arte 7 / 2017

Iar Cerberii uriașilor, îmblânziți, se-nfurie și latră atunci, când deranjează ceva mai puțin. Foarte devreme, dimineața, când totul mai este negru și mai târziu gri, când somnul orașului mai este adânc, prea adânc, pentru a deosebi între vuiet și sperieți, vis și realitate.


Chiar așa a fost mai multe zile la rând. Furtună, mereu între noapte și soare, între ora 2,3,4,5. Uriașii- cine știe, poate pentru a aduna pentru viitoare vacanțe mari? – trebuie că au mai căutat-o odată, pădurea, că l-au m-ai căutat odată, cerul. L-au spălat, l-au călcat și l-au pieptănat cu hărnicie de sas, au împodobit zilele cu șaluri albe, verzi, albastre din cea mai glorioasă vară. (Numai rareori și cu voal din nori, pentru cei timizi de sub munți.) Și noaptea, atât de târziu, că era deja devreme din nou, au dat drumul abundent la câinii uriași, ai furtunii, ai lor. Cine știe, poate, pentru a păzi nori de oițe dezrădăcinate.

Și unul...
Spectacol de teatru (română și germană) elevi brașoveni, Centrul Cultural Reduta 6/2017


sau altul....

Vitrină la expoziția istorică de jucării, Casa Mureșenilor, 5 / 2017

Nor oaie...



... s-a lăsat probabil prins.


















În acest oraș al cultuii...



















înainte de văile și dealurile păstorilor.


Teilen