Poate că acest oraș este - un ziar. Pierdut de cei mai mari uriași legendari, lăsat să cadă pe genunchiul Carpaților între câmpia Bârsei și verde ca un spate de munte sau între coroanele stâncilor. Un ziar, citit, da, dar nu de tot.
Pe prima pagină a acestui ziar stă scris, decolorat, în litere elegante și vechi: Kronstadt. Alături, subțire ca un cuțit unguresc: Brassó. Și sus, plat, proaspăt tipărit: BRAȘOV.
BRAȘOV – înscrisul pe muntele Tâmpa deasupra Brașovului, de la platforma de belvedere |
Și câte trebuie să spună, așa un ziar. Trebuie să fie împământat, trebuie să ajungă până la cupolele ortodoxe auriu strălucinde și până la părăsitele biserici evanghelice fortificate ale împrejurimilor, până la pământul pădurilor carpatine și până la câpia din jurul râului Bârsei, așa ca trunchiul și rădăcinile stemei.
Stema Brașovului la Poarta Ecaterinei, cea mai veche poartă conservată, a fortificației Brașovului |
Și trebuie, în același timp,
să se ridice în sus. Într-acolo, unde ideile te poartă tot mai departe,
într-acolo, unde astăzi nu mai este o coroană care să îngreuneze și să
ocrotească vreun cap.
Expoziția Bara la Centrul Multicultural Transilvania 5 / 2017
|
Expoziție temporară în aer liber despre perioada în care Brașov s-a numit Orașul Stalin. |
În ciuda tuturor entităților
confuze, tuturor straturilor istorice complexe și lipite una-ntr-alta –
acest ´oraș ca ziar´, însă, ne arată și cultură stabilă.
acest ´oraș ca ziar´, însă, ne arată și cultură stabilă.
Festivalul Promenadelor Brașovului, printre altele, cu ateliere în aer liber și vizionări istorice de-a lungul promenadelor. 7/2017 |
Multe, în ciuda găurii văratice.
Dovedite. Demne de onoare.
Cu perspective largi, văzute de aproape sau insistente părți ale culturii. Populare. Cineastice.
Și din acestea, în culori mai încăpățânate.
Oare plan de joc, joc în
deplasare. Playground, subteran.
În cluburi, cafenele, centre
culturale, în străzi, parcuri ale zidurilor orașului sau în locurile
bisericilor fortificate din apropiere.
Detaliu de la expoziția Celest, curator Alina Floroi, Casa Muresenilor, 7 2017 |
Poate că acest ziar mare cât muntele, câmpia și străzile, cel cu cele trei nume, este atât de multi- cu atât de multe piste de urmat, atât de confuz și coplex, că ar ocoli pur și simplu o criză modernă a ziarelor.
Poate merge așadar la deal.
On the Go, sau așa. Ca acest tânăr brașovean, voluntar, care deși nu vorbește germană sau engleză, aduce hug-ul, îmbrățișarea, liber, neașteptat, pe pietonală, engleză, română, cu limbi mute de îngeri.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu