Sala de așteptare a uriașilor, pulsează, amuțește.

Cerul se luminează, cerul se-ntunecă. E înalt. Numai uneori se apleacă, îndeajuns, pentru a înveli, el însuși, în gri, munții scunzi de avangardă.
Trimite soli? Posibil.

Nu în multe locuri din Europa este cerul atât de mare. Trebuie să fie și spațios, larg, peste întreaga Românie. Prin simplul fapt că pe lângă cele peste 80 de procente de ortodoxie creștină, mai există din punct de vedere tradițional, încă o duzină și jumătate de alte religii, în statul secular România.
Douăzeci și două de milioane de suflete care aleargă spre cer pe drumuri diferite. Solemni, mai puțini solemni ... necredincioși, aproape niciunul. Așa spun cifrele.

Dar foarte mult loc are cerul chiar aici: la locul de rendez-vous între Carpații Meridionali și cei Orientali, în Transilvania, în Țara Bârsei, în Brașov. Se poate sprijini pe un singur ac de horn industrial, pe case de înălțimi potrivite. Pe muntele Tâmpa cu literele numelui Brașov, pe munți de cetate, pe Postăvarul ocupat de telescaune sau în spate, de un întreg lanț de două miari, de două miari și jumătate. În rest, cerul acesta e liber. Mai scapă uneori câteun elicopter ca un bondar iritant. Și nu este, ca altundeva, înconjurat, înfășurat, zgâriat de traficul aerian. 

Biserică nouă ortodoxă în Ghimbav; localitate apropiată Brașovului cu neterminatul aeroportul ce dormitează

Așadar aeroportul promis demult Brașovului se lasă, așa, așteptat. Într-un final primea o pistă de aterizări, după ani, în care căi noi pline de speranță și cupole aurii, ortodoxe, se ridicau în apropiere, din praf, ca sorii.
Și mai departe? Nu a mers. Nu merge, deocamdată. Sau? Ba da. Ba nu. Sau?

Înspre vest (unde la fel, nu funcționează fiecare detaliu), de la Cetatea Râșnov, în apropierea Ghimbavului, locul din visul despre construcția unui aeroport

Ah...
Cu siguranță va fi construit la șoseaua lui: Godot.
La fel ca aeroportul dintr-un alt oraș iritant, oarecum sărac, oarecum nu, cu `B´. Unul mai nordic, departe de munți, într-o altă țară, de fapt organizată peste putiință. Nu o să se numească BÄR (n.t. =urs), aeroportul de acolo, cum s-ar potrivi aici, lângă pădurile urșilor, sau cum s-ar potrivi acolo, în orașul cu stema urșilor. Nu, se va numi BER, odată-aeroportul, acolo, în Berlin.
Reci ca luna, strălucesc acolo în nord, peisaje întregi de hale, la bază, terminate. Prea mici însă acum, spun unii, pentru a fi folosite de către milioane de oameni, după cum e planul. Dar numai din punctul de vedere al spațiului-hală, totuși enorm, ca pentru uriași. (Pentru uriașii legendari din țara Brașovului...?)
Și dacă Godot ar împacheta neterminatele aeroporturi așteptânde, ale celor două orașe cu `B´, cine știe, ar ieși cu siguranță cel mai bun aeroport.